Părinte…
Ar trebui
să-ţi scriu “Cuvioase”, dar îţi voi scrie când vei fi aşa,
dacă în zilele viitorului vei ajunge şi “cuvios părinte”:
Patericul l-ai citit şi studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de
asemenea. Filocalia iarăşi.
Studiul e una - îl pot face toţi.
Acoperirea cu viaţa însă o pot face din când în când abia câte unii,
unde şi unde, câte unul într-o sută de ani.
N-ai avut parte de studiul, care odată era
miezul şi splendoarea Teologiei: Mistica, definită “ştiinţa
îndumnezeirii omului”.
Nu-i destul să ştii
călugăria; trebuie să-i şi înveţi calea,
să-ţi deprinzi o fire nouă, fire de “fiu al lui Dumnezeu” între
fii oamenilor.
Pentru asta trebuie
valorificarea practică, progresivă a darurilor naşterii din nou
de la Botez.
Eşti tu
un convertit? Îţi trăieşti tu viaţa în Hristos în care
eşti botezat, îmbrăcat în firea omului venit din Cer pentru mântuirea
ta, care eşti în lumea, care “toată” zace în rău?
Ai ajuns tu
aşa devreme ca vârstă, convingere şi evidenţă a
trăirii în Hristos, în atotprezenţa dogmatică a lui Dumnezeu, ca
să rezişti la ispitirile meşteşugite şi uneori simple
de tot, ale vicleanului vrăjmaş, care în atâtea prilejuri te-a
dovedit slab?
Să
ştii că el nu se mulţumeşte cu biruinţe mici şi
nebăgate în seamă de tine, ci-ţi pregăteşte o
neobservată slăbire a credinţei şi o revenire la modul
“natural” al vieţii, fără “exagerările” vieţii mai
presus de fire, sau supranaturale.
Ori tu
tocmai viaţa cea mai presus de natură eşti juruit să o
dovedeşti reală şi posibilă între fiinţele nepricepute
între care ar fi să trăieşti viaţa ta
pământească.
Nu le
lăsa să te îngrămădească cu dragostea lor, care mult
mai are până să fie toată numai după Dumnezeu. Nu le
lăsa să-ţi intre în chilie; vorbeşte cu ele numai în
biserică. De-ar fi cu putinţă nici să nu te vadă decât
în biserică. Deci departe de tine amestecul în “partidele” lor pe absolut
orice motive - “motive” ale vrajbei.
Tu ai slujba
de a scoate în evidenţă şi în planul întâi: darurile Botezului:
persoana Domnului Hristos din temniţa şi bolniţa fiecăreia
dintre ele. Altă treabă e administraţia şi nu ţine de
tine. Faţă de slujba ta ideală, toate celelalte ţin de
spinii grijilor omului vechi.
Să faci
cea mai netă distincţie între aceste două vieţi, întâi
pentru tine. Căci şi tu şti doar; dar nu o faci, până ce nu
eşti deplin şi definitiv convertit al prezenţei Domnului Hristos
în propria ta temniţă şi puţinătate de dragoste.
Căci vezi câte iubeşte chiar şi monahul pe lângă Domnul
Hristos.
Câţi nu se iubesc pe sine în contul Domnului Hristos? Sunt adică
furaţi de la acela “un lucru trebuieşte” spre câte altele, care toate
dacă nu despart totul, dar slăbesc dragostea cea unică de
Dumnezeu şi aşa sporeşte vicleanul cu dărâmarea poruncii
lui Dumnezeu din tine.
* * *
În cazul
când vei fi propus pentru Prislop, să ştii că nu-i o treabă
uşoară şi simplă pentru un călugăr ca tine
“simplu” şi “uşor” întru toate ale unei căi mai presus de fire.
Toate vor trage de tine în jos, că n-au altă putere. Sunt pline de
neştiinţă, de uitare şi de nebăgare de seamă
asupra minţii şi fără grijă de propria lor mântuire.
Nici una nu
poate învăţa războiul nevăzut şi ca urmare nu
progresează duhovniceşte; nu le interesează parcă.
Deci dacă tu nu-ţi vei vedea cu toată sinceritatea şi
seriozitatea de propria ta izbăvire din încercuirea vicleanului
vrăjmaş, lovindu-l neîncetat cu rugăciunea neîncetată
“Doamne Iisuse”, nu scapi teafăr şi te poţi trezi - Doamne
fereşte - căzând în păcat şi scos din preoţie.
* * *
Citeşte şi toată atenţia Filocalia toată,
dar nu în fugă, ci adâncind în minte toate datele şi tot duhul în
care scriau din experienţă (din lucrare), sfinţii scriitori ai
acestei dumnezeieşti îndrumări. Nu vorbi mult şi nu te
împrăştia că pierzi adâncimea şi dai în superficialitate.
Te ştiu neascultător, deşi te lauzi cu nu ştiu ce ucenicie;
dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de câte ori te-am rugat, câte bine
ştii.
Ca atare bănuiesc că vei păţi multe necazuri şi
înfrângeri tocmai pentru că nu te pricepi să urmăreşti cele
veşnice în locul celor vremelnice; nu prinde Adevărul putere de
viaţă în viaţa ta, ci numai rele de care este plină lumea
şi locul unde, să zicem că vei fi. Ai grijă!
Ţi-am spus odată să faci un prim exerciţiu cu tine acolo:
să nu râzi. E cel mai simplu exerciţiu al unui om care vrea să
înceapă calea “smeritei rugăciuni şi atenţi”!
Iată, îţi dau această ascultare: să isprăveşti cu
râsul; deoarece acolo, cu râsul tău de toate tragi tu în jos şi nu
mai eşti ce trebuie să fii. Iisus n-a fost văzut niciodată
râzând în această lume care-l va răstigni. Verifică-te cât mai
des cu Predica de pe Munte. Învaţ-o, adânceşte-o,
trăieşte-o, că după normele ei însetează,
flămânzeşte “omul cel nou, cel venit din cer”, pe care-l ai în tine
arvună a Împărăţiei lui Dumnezeu dinlăuntrul tău.
Ai aflat de la Sf. Simeon Noul Teolog că trebuie să fim
conştienţi de Iisus Hristos pe care-l avem în noi şi care prinde
toată viaţa şi sensul vieţii noastre pământeşti.
* * *
Ţi-am scris câteva gânduri
de sprijin că eşti încă prunc intrat într-o slujbă şi
o cale care cere să fii “bărbat desăvârşit la plinirea
vârstei lui Hristos”.
Pr. Arsenie, Sinaia
1987-1988
11 oct. 1989
Lecţiile despre monahism sunt destul de bine scrise. Dar vezi nu au efect
asupra lui, pentru că nu are preocuparea de viaţă şi de
moarte a acestei teme şi pentru că nu se poate transpune
răstignit pe cruce din scena “Veniţi la Mine”.
Acestea
sunt ultimele cuvinte ale Pr. Arsenie pentru Pr. Daniil