Despre
sănătatea unei societăţi îţi poţi da seama
după legile de care se conduce ea. Chiar dacă, de multe ori, nu e în
puterea maselor să schimbe sau să adopte anumite principii,
rămâne reacţia pe care o au oamenii faţă de acestea.
Nu demult am
asistat la întronarea legii cu privire la legalizarea avorturilor. De fapt, s-a
întâmplat legalizarea unei realităţi, a unei triste
realităţi, care, oricum, era “legalizată” de la sine. Practic,
nimeni nu avea nevoie de această lege pentru a face un lucru pe care îl
fac cu seninătate cele mai multe dintre femei. De aceea,
instituţionalizarea acestei forme de crimă a fost mai degrabă un
examen de cruzime, pe care doar câţiva dintre parlamentarii noştri
l-au picat.
Pe parcursul
anului trecut, s-a făcut mare larmă din cauza legii privind studierea
religiei în şcoală. În calitate de membru al comisiei Mitropoliei
Moldovei, constituită pentru acestei chestiuni, am avut parte de mai multe
discuţii cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei. Aceştia
şi-au exprimat cu multă sinceritate nesimpatia lor faţă de
ideea studierii religiei ca disciplină şcolară.
Sincer să
fiu, pornind de la realităţile noastre, nici eu nu sunt adeptul
predării religiei în şcoală. Dar motivele mele şi ale celor
de la Ministerul Educaţiei sunt diferite. Ei erau de acord să se
predea orice în şcoală, chiar şi un monstru cum este
“educaţia moral-spirituală” propusă în proiectul Ministerului,
numai nu religia. Cu părere de
rău, oamenilor noştri le repugnă anume religia, anume Evanghelia.
Poate că
ne-am obişnuit sau poate că nu ne dăm seama, dar faptul că
Evanghelia ne sperie mai mult decât sângele pruncilor nenăscuţi, e un
semn de alienare. Nichita Stănescu şi-a exprimat cândva adâncimea
tristeţii sale prin următoarele versuri: “Tristeţea mea-i atât
de mare, încât aude şi nenăscuţii câini pe nenăscuţii
oameni cum îi latră”. Lumea acestor oameni nenăscuţi devine tot
mai mare şi mai mare. Şi cred că, dacă am putea auzi ceea
ce a auzit Stănescu, am descoperi că nu ajung câini
nenăscuţi care să-i latre pe toţi copiii
nenăscuţi. Pentru că oamenii au învăţat să
facă avorturi, iar câinii încă nu.