Postmodernism in rasa calugareasca

Biografia tânarului preot-monah Savatie uimeste si în egalã mãsurã indicã un model. Este modelul renasterii spirituale a unui om. Cum s-a petrecut? Cititorii nostri vor gãsi poate un rãspuns parcurgând temele interviului de mai jos: poetul Stefan Bastovoi, natiune, stiintã si globalizare.

„Omul vechi rãmâne în noi pânã la ultima suflare”

Pãrinte, nu ati încercat nici o clipã sã vã ascundeti trecutul tumultos. Sã se datoreze asta faptului cã nu v-ati desprins total de "omul vechi" care ati fost? Omul care ati fost pînã la cãlugãrire a rãmas adormit undeva în strãfundurile sufletului si ale constiintei Sfintiei Voastre, asteptînd prilejul desteptãrii, ori a "murit" odatã cu tunderea în monahism?

Ceva a murit, ceva a mai rãmas. Altfel nici nu se poate, cititi Patericurile, asa e monahismul. Sigur cã omul vechi rãmîne în noi pînã la ultima suflare asteptînd, dupã cum zici, prilej sã se trezeascã. Dar trebuie sã gãsim limbã comunã si cu el, cu omul acesta vechi din noi, sã-l mai certãm, sã-l mai punem la treabã. Prostii a fãcut destule, ajunge!, acum sã mai facã si ceva bun, mãcar cît poate. În ce priveste trecutul, ce am eu a ascunde? Om ca toti oamenii, trecut ca tot trecutul. Nici nu mã laud, nici nu mã rusinez. Eu trãiesc cu convingerea cã trecutul nu existã. Hristos a venit si a pus capãt trecutului. Si eu mã rog Lui ca fiecare clipã a vietii mele sã fie un nou început, o nouã nastere si sã nu mai socoteascã niciodatã trecutul meu, pentru cã trecutul întotdeauna e un hãu plin de mizerie si de tristete, pentru cã trecutul este moarte. Vesnicia nu are trecut.

Vã este dor de poetul rebel Stefan Bastovoi?

Mie nu mi-a plãcut niciodatã sã fiu rebel. Eu pur si simplu nu eram de acord cu lumea în care trãiam. În felul în care eram rebel atunci, sînt rebel si acum. Dar dacã prin „rebel” se întelege sã bei si sã te bati, iar pe urmã sã iei ghitara si sã plîngi, nu, de asa ceva nu-mi este dor niciodatã.

Cum se împacã un pasionat de Freud, care ati fost, cu necesitatea curãtiei trupesti în monahism?

Cine nu-i pasionat de Freud? Toti sîntem stãpîniti de aceastã patimã, aceasta este firea noastrã. Dar mai existã si Dumnezeu. Dacã vrei, aceasta este o bunã dovadã cã Dumnezeu existã, faptul cã un pasionat de Freud a devenit cãlugãr.

Ce a declansat convertirea la ortodoxie a unui adept al ateismului stiintific si al unui pasionat de Nietzsche?

Nu pot sã spun.

„România si Basarabia nu prea au culturã”

Existã vreo temã comunã intelectualilor basarabeni-rusi si români cu rezonantã în spatiul ortodox, specificã acestuia si care sã nu tinã de domeniul creatiei bisericesti?

Existã ceva comun la intelectualii din România si cei din Basarabia, fãrã îndoialã. De exemplu, faptul cã basarabenii trag la copiator mintea românilor, atîta doar cã xeroxul este rusesc. Ce sã zic, nu prea avem noi culturã. Si acesta este un alt punct comun pentru România si Basarabia. În ce priveste raportul cu ortodoxia, atît pe unii, cît si pe altii îi caracterizeazã îndepãrtarea de aceasta. Eu cunosc multi intelectuali, îi cunosc personal pe mai toti cei care au obiceiul sã aparã pe prima paginã în gazete, dar nu cunosc nici unul care sã umble la Bisericã. N-o zic ca pe un repros, Doamne fereste!, asa eram si eu.

Afecteazã asta în vreun fel evolutia spiritualã a comunitãtii nationale?

Vezi, înainte ca evolutia sã poatã fi afectatã, ea trebuie sã existe. Nu stiu dacã existã o evolutie nationalã. Mã refer, în primul rînd, la evolutia biologicã, nu în sensul lui Darwin, desigur, ci mai mult demografic. Ultimele statistici din Republica Moldova ne spun cã se nasc mai multi morti decît vii. Peste 20 % din copii sînt nãscuti din mame necãsãtorite. A vorbi de culturã, de poezie în aceastã situatie mi se pare chiar putin cinic.

Care este calea cea mai scurtã de întoarcere a unui intelectual, plin de mîndria îndoielii - "obligatorie pentru un om cult" -, la Bisericã?

Dacã ar fi existat aceastã cale, Dumnezeu ne-ar fi descoperit-o, cã El vrea ca toti sã se mîntuiascã si sã fie vii. Nu cunosc o astfel de cale si nici nu mã gîndesc sã o descopãr. Cred, si nu mã îndoiesc, cã Dumnezeu lucreazã cu fiecare om asa cum stie El. Dumnezeu cunoaste pe fiecare, cãci „El ne-a fãcut pe noi si nu noi”, cum zice David, si se descoperã fiecãruia potrivit felului sãu de întelegere. De exemplu, magilor le-a trimis un înger în chip de stea, pentru cã aceea se pricepeau la stele.

„Stiinta confirmã si întãreste dogmele ortodoxe”

În ce fel este influentatã - dacã este - viata moral-spiritualã a est-europenilor de cãtre dezvoltarea tehnologicã si informationalã ametitoare ?

Eu nu prea mai am legãturã cu lumea. Am pierdut pulsul timpului meu. Aceasta o descopãr din scrisorile pe care le primesc. Pe de altã parte, e un lucru bun. Cineva din poetii rusi zicea cã a fi contemporan cu timpul tãu e semn de stagnare.

Astãzi, cãlugãrii au telefoane celulare, mãnãstirile au pagini pe internet. Un monah poate locui în rugãciune si, în acelasi timp, explora locuri strãine si îndepãrtate prin Internet fãrã a se sminti?

Locuri strãine din Internet nu are nevoie nimeni sã exploreze; strãinãtatea, cu sensul de necunoscut, nu e bunã în nici un fel. Dar sã-si scrie scrisori poate. Ce rãu e în asta? E si aici un folos, dacã stii sã-l folosesti. De exemplu, sãrmanii oameni, care sînt asaltati de toate ispitele lumii în care trãim, pot suna sau scrie oricînd duhovnicului, sã cearã un sfat, sã primeascã o mîngîiere.

Un pãrinte bãtrîn din Moscova povesteste în una din cãrtile sale un caz simpatic, potrivit pentru discutia noastrã. S-a întîmplat sã fie luat peste picior în troleu de un tînãr ateu: „Ce, popa, cum e sã mergi pe dracu’, e bine?” „Nu-i nimic rãu în a merge pe dracul – rãspunse pãrintele cu blîndete -, mai rãu e cînd dracul merge pe tine”.

Mai multi preoti ortodocsi din Europa rãsãriteanã si de peste Ocean au înfierat minunile tehnologiei considerate drept unelte ale vrãjmasului. Astfel, continuã o aprigã dezbatere despre semnificatia cifrei 666, care ar fi înscrisã pe cãrtile de identitate; au fost publicate brosuri despre nocivitatea spiritualã a televizorului s. a. m. d. Ortodoxia intrã în contradictie cu dezvoltarea tehnicã si informationalã?

Nu existã nici o contradictie între Ortodoxie si dezvoltarea tehnicã. Si aici e musai sã folosim cuvîntul Ortodoxie si nu crestinism, deoarece lupta cu stiinta este treaba romano-catolicilor si a protestantilor, care si ei se numesc crestini. Ortodocsii n-au ars pe nimeni pe rug pentru faptul cã ar crede cã pãmîntul se roteste. Dogmatica romano-catolicilor si a protestantilor i-a pus în situatia sã nege stiinta, deoarece descoperirile stiintifice contraziceau închipuirile lor despre lume si om. În ce ne priveste pe noi, stiinta nu face decît sã confirme si sã întãreascã dogmele ortodoxe.

Altceva este pseudo-stiinta, cînd speculatii de tipul lui Darwin sînt identificate cu stiinta. Noi nu trebuie sã stigmatizãm stiinta numai pentru faptul cã unii reprezentanti ai ei au dat gres sau au urmãrit scopuri diabolice. Acelasi lucru se poate spune si despre multi reprezentanti ai Bisericii, dar asta nu înseamnã cã Biserica nu este bunã. Nu trebuie sã separãm stiinta, cultura în general, de viata religioasã, în modul acesta brutal. Viata bisericeascã nu este ceva paralel cu realitatea, viata bisericeascã este adevãrata noastrã viatã. Noi avem o multime de sfinti care au fost împãrati, demnitari de stat, soldati etc. Aceasta este viziunea ortodoxã, autentic crestinã, asupra lumii si a stiintei. Cititi tratatele Sfîntului Grigore de Nyssa, episcop din veacul V, în special cele despre facerea omului, tîlcuirea la Hexameron (cele 6 zile ale facerii) si tîlcuirea la titlurile psalmilor, unde sfîntul vorbeste despre atmosferã si circuitul elementelor în naturã, despre mersul stelelor si celelalte care au tulburat atît de mult pe inchizitorii romano-catolici. Aceasta ar fi atitudinea dogmaticã, teoreticã a Ortodoxiei fatã de stiintã.

În ce mã priveste, nu recomand nimãnui sã priveascã televizorul, nici eu nu-l privesc si nici muzicã nu ascult. Dar motivele pentru care o zic sînt altele decît cele invocate de curentul pe care l-ai pomenit. Cred cã dacã s-ar face un experiment, sã se arate la televizor vreme de o sãptãmînã numai lucruri bune, sã se schimbe afisele mizerabile de pe stradã, sã înceteze muzica vulgarã si idioatã care rãsunã de peste tot si în locul lor sã se cînte psalmi, cred cã ne-am schimba mult pãrerea despre lume si performantele stiintei. Am întelege cã hîrburile acestea, pline de sîrmulite si surubase nu fac nimic, dacã nu este omul în spatele lor sã le porneascã cu rãutatea sau cu bunãtatea sa.

„Ortodoxia nu rãspunde nici unei provocãri”

Asistãm la un fenomen care pare de neoprit: globalizarea. Unul dintre efectele sale este nivelarea identitãtilor, constiintelor, mentalitãtilor etc. Diversitatea tinde sã se topeascã în uniformitate. Va rãspunde Ortodoxia acestei provocãri?

Ortodoxia nu trebuie sã rãspundã nici unei provocãri. Ea a rãspuns o datã si pentru totdeauna prin moartea lui Hristos. Dumnezeu pe cruce este rãspunsul nostru lumii acesteia. Celelalte nu sînt ale noastre.

Limba principalului promotor al globalizãrii - engleza -, cîstigã tot mai mult teren. În România se înregistreazã un fenomen de americanizare a limbii. Credeti cã este doar o modã sau un semn al slãbiciunii unei limbi care lasã locul alteia mai puternice?

Nu stiu ce înseamnã o limbã slabã sau puternicã, dar stiu ce înseamnã un popor slab si fãrã personalitate. Românii întotdeauna au fost impresionati de ceea ce vine de la strãini. În veacul XIX vorbeau frantuzeste, ceva mai înainte greceste, acum americãneste. Acelasi popor, acelasi fenomen, limba n-are nici o vinã. Nu schimbarea limbii mã sperie pe mine, cã limba spune ce-i zice mintea, ci schimbarea mintii. Nu cã românii ar avea cine stie ce minte bunã, dar asa cum e ea, totusi e minte, pe cînd ceea ce ne aduce americanizarea este renuntarea totalã la minte.

Cine ne asigurã cã asa cum ne este înlocuitã limba, nu ne va fi schimbatã si credinta, printr-o campanie asiduã si persuasivã? Vedem doar cã se încearcã acreditarea ideii cã principala piedicã a progresului României este Biserica Ortodoxã, care, uzând de influenta sa, se opune unor mãsuri care "sã ne aducã în rîndul lumii", cum este, bunãoarã, legalizarea homosexualitãtii.

Au dreptate. Biserica Ortodoxã este principala piedicã în calea progresului oamenilor spre pierderea totalã a mintii. Dar eu cred Celui care a zis cã ea va rãmîne pînã la sfîrsitul veacurilor. Întotdeauna se va gãsi un om doi care sã gîndeascã, iar ei vor putea vorbi si altora, oricîti ar fi, oricine ar fi. Asta mã face sã fiu linistit.

Interviu realizat de Caludiu Târziu
Revista "Rost"